Pătlăgeaua (Pătlăgica) Roşie

patlageaua rosie doftoria

Lypopersicum esculentum (Solanaceae)

In vorbirea curentă se foloseşte termenul de roşie sau tomată. Plantă legumicolă anuală, originară din America de Sud (Peru), cu frunze mari, asimetrice, flori galbene şi fructe mari, sferice, bogate în vitamine. A fost adusă în Europa de către spanioli, în secolul al XVI -lea.

Componenţi principali: apă, glucide, protide, lipide, acizi organici (acid malic, acid peptic, acid citric), calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, fier, oligoelemente (zinc, cupru, bor, iod), vitamine (A, B1, B2, B6, C, PP, E şi K). Roşiile nu conţin oxalaţi, ci un compus comparabil cortizonului (Valnet), astfel fiind accesibile bolnavilor de reumatism şi de gută.

Proprietăti: remineralizant, energetic, echilibrant, celular, antiscorbutic, anti infecţios, detoxificant, alcalinizant, diuretic, dizolvant uric şi eliminator al ureei, uşurează digestia substanţelor feculante şi a amidonului, laxativ.

Indicaţii: reumatism, gută, artrită, arterioscleroză, litiază urinară şi biliară, constipaţie, astenii, intoxicaţii cronice, pletoră, stări congestive, enterită, stări inflamatorii ale tractului digestiv, hipervâscozitate sanguină, iar pentru uz extern în acnee şi înţepături de viespe.

Mod de folosire:

Intern: sub formă de salată cu recomandarea de a nu fi preparată cu mult timp înaintea consumării, deoarece îşi pierde din proprietăţi; intră în compoziţia a numeroase preparate culinare; suc de roşii (100 de ml) de trei ori pe zi, timp de trei – patru săptămâni, simplu sau amestecat cu suc de ţelină (reconstituent).

Extern: locul înţepăturilor de către unele insecte se freacă cu frunze de roşie strivite; în acnee se tamponează cu o felie de roşie, iar a doua zi cu frunze de măcriş strivite, se lasă să acţioneze timp de o jumătate de oră, apoi se spală cu apă rece; frunzele de roşii, agăţate în şirag prin camere, îndepărtează viespile şi ţânţarii.