Osul Iepurelui

osul iepurelui doftoria

Ononis spinosa ( Leguminosae )

Denumiri populare mai cunoscute: asudul calului, caşul iepurelui, ciocul cioarei, dirmotin, lemnic, lingoare, sălăştioară, sudoarea calului, sudoarea capului. 

Plantă erbacee şi perenă, tulpina aeriană înaltă până la 60 cm şi uşor brunificată, lemnoasă la bază, mult ramificată în ramuri terminate cu spini, cu flori solidare sau câte două, de culoare roz, fructul o păstaie mică. Este o specie euro-asiatică. La noi creşte prin fâneţe, şi păsuni aride, locuri nisipoase şi de-a lungul apelor curgătoare. Infloreşte în lunile de vară. Poate fi confundată cu Ononis hircina lipsită de spini şi cu Ononis pseudohircina cu spini simpli şi rari, cu tulpina nelignificată la bază, ce nu se recoltează în scopuri terapeutice. 

In scopuri medicinale se întrebuinţează părţile subterane (Radix Ononidis) recoltate în lunile martie – aprilie şi în septembrie – octombrie; acestea se spală repede, se usucă întregi sau în bucăţi mai mici. Produsul obţinut are gust dulce – acrişor la început, iar ulterior amar – astringent. 

Componenţii principali: ononizida (o heterozidă de natură izoflavonică), onocerină, ononină si onospină, trifolizină si fitoglutină (substantă proteică), saponozide, triterpenice (care prin hidroliză dau acidul gliceratic), tanozide, ulei volatil şi ulei gras, zaharuri, acid citric etc.

Proprietăţi: diuretic; adjuvant în afecţiunile renale; elimină toxinele din corp.

Indicaţii: se recomandă în hidropizie (reţinerea apei în ţesuturi şi în cavităţile naturale ale organismului) însoţită de edem, în calculoză renală şi cistite; în reumatism şi într-o serie de boli cronice; ceaiul de rădăcină este folosit pentru uşurarea expectoraţiei în bronşită

Mod de folosire:

Intern: sub formă de decoct 3 grame % se administrează două – trei ceaiuri pe zi ca diuretic, adjuvant în afecţiunile renale; o altă formulă, sub formă de decoct – 4 linguri rase de rădăcină mărunţită la un litru de apă rece, se fierbe 30 de minute, lichidul se strecoară, se îndulceşte şi se bea fracţionat în decursul unei zile.

Utilizări populare: împotriva lingorii; în dureri de stomac ceaiul rezultat din părţile aeriene; contra durerilor de rinichi se foloseşte ceaiul din rădăcină, ori planta macerată în rachiu; contra vătămăturii sub formă de decoct, iar cu resturile ca oblojeli la buric; în scăldători pentru cei slabi.