Omagul

omagul doftoria

Aconitum lauricum si Aconitum callibolryon ( Ranunculaceae )

Denumiri populare mai cunoscute: omag, loaie, aconit.

Plantă erbacee, otrăvitoare, perenă, în pământ cu câte doi tuberi (legaţi între ei printr-un pedicul orizontal) alungiţi, napiformi, din care unul mai mare şi secătuit de materii de rezervă ce poartă tulpina floriferă, iar altul mai mic şi mai consistent ce va da naştere tulpinii anului viitor. Tulpina aeriană puţin ramificată, dreaptă, mai groasă la Aconitum tauricum şi mai subţire la Aconitum callibetyron poartă numeroase frunze divizate, în general 5 diviziuni mai mici. La extremitatea superioară a tulpinii se află grupate florile neregulate, formate dintr-un periant albastru închis până la violet, alcătuit din cinci foliole, dintre care cea superioară are aspect de cască, cu un mic cioc la bază; petalele în număr de 6-8 sunt reduse, dintre care două în formă de pinten nectarifer. Ambele plante cresc prin locuri stâncoase şi pajisti montane în zona alpină şi sub alpină. Unele specii de Aconitum se cultivă ca plante ornamentale. Infloreşte începând din luna iulie până în luna septembrie.

In scopuri medicinale se folosesc tuberii laterali tineri (Tubera Aconiti) care se recoltează după înflorire. Se spală şi se usucă în poduri aerisite. Nu se pun la un loc cu alte plante medicinale.

Componenţii principali: conţine mai multi alcaloizi dintre care alcaloidul principal este aconitina.

Proprietăţi: Tubera Aconiti este unul dintre produşii vegetali cu acţiune extrem de energică asupra organismului uman (una din substanţele vegetale cele mai toxice pentru om). Aconitina acţionează asupra centrului respirator şi asupra centrilor motici. Prezintă proprietăţi analgetice.

Indicaţii: ca analgezic în nevralgiile trigemenului şi în durerile reumatice; pentru calmarea tusei, în bronşite, tuse convulsivă, laringită şi pentru decongestionarea căilor respiratorii.

Observaţii: utilizarea acestui produs se face numai la indicaţia medicului iar reţetele se prepară numai în farmacii.

Mod de folosire: sub formă de pulbere: 0.01 grame o dată şi 0.05 grame în 24 de ore; tinctura de aconit intră în compoziţia mai multor preparate ale industriei de medicamente.

Utilizări populare: contra reumatismului se foloseşte planta plămădită în rachiu de drojdie; pentru vindecarea muşcăturilor de şarpe se utilizează frunzele de omag şi de iarbă neagră fierte în vin (decoctul se bea, iar resturile se pun pe rană; se mai ia în combaterea tusei, nevralgiilor etc.); ca alifie rezultată din rădăcinile pisate şi amestecate cu untură se ung rănile cu viermi; legături la frânturile de mână sau de picior, din rădăcinile fierte în lapte dulce împreună cu „iarba lui Tatin” ; pentru a ucide insectele de pe animale – extractele apoase şi foarte otrăvitoare.

In caz de intoxicaţie cu părţi de omag primul ajutor constă în spălături gastrice şi administrarea de cărbune activ. Victima se ţine la cald şi i se fac fricţiuni.