Nalba Mare – Althaea officinalis (Malvaceae)

Denumire populară: nalbă albă.

Nalba Mare este o plantă erbacee, bianuală sau vivace, cu tulpina dreaptă, înaltă până la un metru, ramificată şi acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz – violacee cu vinişoare violete. In flora spontană vegetează numai în zona de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri si pe lângă locuinţe. Infloreşte din luna iulie până în luna septembrie.

In scopuri medicinale se folosesc rădăcinile decorticate (Radix Althaeae), momentul optim de recoltare fiind în lunile octombrie – noiembrie, după uscarea părţii aeriene când conţinutul în substanţe active este maxim, precum şi la începutul primăverii (martie şi prima jumătate a lunii aprilie). Când se recoltează rădăcina de nalbă nu se spală deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Rădăcinile sunt mai întâi decorticate (curăţate de coajă până la stratul alb), apoi tăiate în bucăţele mici, după care se usucă la temperatura de maxim 40 de grade Celsius. Frunzele (Folium Althaeae) sunt recoltate înainte de înflorire şi cel mai târziu la începutul înfloririi, deoarece ulterior planta este atacată de purecii de plante (lunile mai – august), prin ciupire, nu prin strujire, deci frunzele trebuie luate fără peţiol. Florile (Flores Althaeae) trebuie recoltate, împreună cu calciu, la începutul înfloririi. Atât frunzele, florile cât şi rădăcina au miros slab caracteristic şi gust mucilaginos. Se poate confunda cu specia înrudită Lavatera thuringiaca (Salvia albă).

Componenţii principali: mucilagii, amidon, zaharuri, asparagină, substanţe grase, pectine, betaină, tanin, substanţe rezinoase etc.

Proprietăţi: acţiune internă secretolitică pulmonară, emolientă, expectorantă, anti inflamatoare a aparatelor respirator, renal şi gastrointestinal (datorită substanţelor mucilaginoase şi produşilor de hidroliză ai acestora).

Indicaţii:

Intern: sub formă de ceai (rădăcina macerată la rece) în inflamaţiile căilor respiratorii (tuse, bronşită, laringită), precum şi în infecţiile renale şi în tulburările gastrointestinale.

Extern: în laringite, traheite, spălături vaginale, ten uscat. Ca emolient şi calmant din frunze şi flori opărite cu apă, sub formă de cataplasme în furunculoză ( grăbeşte coacerea lor). In gargară pentru amigdalite şi abcese dentare se folosesc ceaiurile rezultate din frunze de nalbă asociate cu flori de muşeţel şi cu capsule de mac, de asemenea sub formă de clismă se folosesc la hemoroizi. In laringite şi traheite sub formă de gargară, comprese la ochi, precum şi în spălături vaginale se foloseşte decoctul de rădăcină. Comprese care se ţin pe fată timp de 10 minute – 15 minute pe tenul uscat şi cu riduri. Pentru înlăturarea răguşelii, iar la copii pentru a favoriza apariţia dentiţiei se folosesc rădăcinile care se ţin la gură.

Mod de folosire:

Intern: Macerare la rece – o lingură de rădăcină la 250 de ml de apă, la temperatura camerei, timp de 30 de minute; după strecurare se adaugă putin bicarbonat de sodiu pentru a nu se produce irigaţii gastrice. Cantitatea se bea fracţionat, în trei – patru reprize pe zi.

Extern: Infuzie: două linguri de frunze în 250 de ml de apă clocotită care se utilizează sub formă de cataplasme, în furunculoză.

Decoct – 20 de grame de rădăcină la 200 de ml de apă rece fiert timp de 10 minute; se utilizează sub formă de gargară, în afecţiuni ale gâtului (laringite, traheite) şi în spălături vaginale. In cosmetică se foloseşte decoctul din 30 de grame de rădăcină mărunţită la 500 ml de apă fierte o jumătate de oră; se lasă în repaus o jumătate de oră, apoi se strecoară. Dacă la un pahar de lichid se adaugă una – două linguriţe de miere se obţine un produs cosmetic care poate fi folosit pentru orice ten.

Florile de nalba mare, datorită culorii lor închise, se întrebuinţează şi la colorarea oţetului aromatic, vinurilor, siropurilor etc.