Mirodenii cu folos ale bucătăriei româneşti!

mirodenii cu folos condimente doftoria

Mirodenii cu folos ale bucătăriei româneşti!

Mirodeniile trebuie folosite cu măsură. Puse în mâncare când aceasta este aproape gata (menta, busuiocul, salvia) sau la începutul fierberii (usturoiul, foaia de dafin, coriandrul), acestea condimentează (dacă sunt în cantitate mică) sau fac mâncarea… de nemâncat. Salvia şi rozmarinul distrug candida albicans, bacteriile si viermii intestinali, de aceea se folosesc şi ca ceaiuri (frunzele se usucă şi se păstrează în acest scop tot sezonul rece). Cele mai cunoscute mirodenii ale bucătăriei româneşti, se găsesc la îndemâna gospodinelor de foarte multi ani. Acestea conţin uleiuri volatile, au mirosuri specifice şi puternice, sunt cultivate pe scară largă şi sunt folosite după gust şi pricepere. Multe condimente sunt alese intuitiv, de aceea gospodina trebuie să urmărească efectul lor asupra membrilor familiei. Sunt mirosuri şi gusturi pe care nu le acceptă toate organismele. Există mirodenii sau plante aromatice care irită tubul digestiv, dar care au proprietăţi de necontestat.

Pătrunjelul – Plantă perenă, rezistentă în orice fel de sol, la orice fel de climă (nu îngheaţă nici la temperatura de -200 de grade Celsius, dacă este putin protejat cu plante uscate sau hârtie). Cultivat în grădină, în solari, în ghivece, asigură necesarul de vitamine ( A,  B1, C ), săruri minerale (fier,calciu), proteine (3% din compoziţia de 100 grame), hidraţi de carbon (6%) pe timpul iernii mai ales. Se foloseşte rădăcina (plantă rădăcinoasă de culoare albă), tijele (pe post de conservant) şi mai ales frunzele. Orice mâncare poate fi condimentată cu pătrunjel – fiind puternic aromat. Sub formă de supă limpede sau ceai, pătrunjelul se foloseşte ca stimulent al sistemului nervos, tonic, antirahitic, antiinflamator, calmant, antifebril, antitoxic alimentar, mineralizant, vasodilatator, tonic nervos, expectorant, vitaminizant, stimulent al fibrelor musculare, intestinale, urinare, biliare.

Rozmarinul – Se folosesc frunzele, care au proprietăţi aromate, coleretice, antiseptice, diuretice. Stimulează secreţia bilei şi eliminarea acesteia în organism, acţionează asupra rinichilor pentru a mări cantitatea de urină eliminată.

Hreanul – Plantă perenă, consumată numai la maturitate (doar rădăcina), aflată la graniţa între mirodenie, aliment si condiment, hreanul are o suită de calităţi, care l-au impus încă din antichitate. Este elementul de bază – alături de seminţele de muştar – pentru muştarul de Dijon. Este bogat în săruri minerale: sodiu, calciu, potasiu, fier şi vitamine ( A, B1, B2, C ) şi are un gust iute si picant.  Este un puternic stimulent stomahic, antiscorbutic, expectorant, colagog, purgativ, antispasmodic. Frunzele de hrean sunt folosite ca plante medicinale.

Salvia – condiment mult apreciat încă din antichitate. Plantă perenă, se folosesc doar frunzele de un verde deschis, are miros puternic şi calităţi nenumărate: este antiseptică, carminativă, antisudorală, antispastică, cicatrizantă. Stimulează secreţia bilei, diminuează transpiraţia şi inflamaţiile, scade putin tensiunea arterială, vindecă rănile deschise. Se foloseşte la ceai (frunze uscate) sau la condimentarea salatelor şi preparatelor din legume.

Usturoiul – bogat în glucide (fructoză, glucoză, zaharoză, maltoză), proteine (6-7%), ulei eteric, vitamine: C (14-20 mg%), B1, B2, PP, E. Legumă bogată în săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu, sodiu, clor, fier, cupru) dar şi în substanţe antibiotice (alicina şi garlicina). Este o plantă universală, plantă anuală, se consumă rădăcina şi frunzele tinere, considerata încă din antichitate un aliment minune”. Proprietăţi: antiseptic, antispastic, carminativ, diuretic, afrodisiac, emenagog, febrifug, hipotensiv, sedativ, antigutos, antiartritic, stomahic, tonic, vasodilatator, vermifug, antidiareic, etc.

Coriandru – Plantă erbacee anuală, puternic aromată, cu multe calităţi: stomahice (îmbunătăţeşte activitatea stomacului), expulzează gazele produse de colite de putrefacţie, este antibacterian, antireumatismal, stimulează pofta de mâncare, este vermifug. Se folosesc seminţele şi se găseşte sub formă de conservant în produsele din carne (tobă, cârnaţi, şuncă, slănină etc.) şi în murături (castraveţi şi gogonele murate, gogoşari în oţet, varză roşie).

Dafinul – Plantă sub formă de arbust, care creste în zona mediteraneană, perenă, bogată în calităţi vindecătoare. Se foloseşte mai ales la preparatele picante, la conservarea legumelor şi cărnurilor sub formă de frunze deshidratate şi uscate. Este stimulator al activităţii nervoase, stimulator al digestiei.

Leusteanul – Plantă perenă, atinge înălţimea de 1 metru, are frunze puternic aromate, cu gust amărui. Plantă de primăvară, condimentează mâncărurile din carne de miel, are proprietăţi diuretice, carminative, hipotensive, expectorante. Calmează sistemul nervos după perioade de stres, reglează funcţia colonului, stimulează eliminarea gazelor.

Busuiocul – Plantă erbacee, anuală, puternic mirositoare, conservant natural, cultivat în toată ţara. Acţionează ca antiseptic intestinal (va fi preferată de cei cu afecţiuni ale sistemului digestiv), carminativ (absoarbe gazele), stimulează digestia, diuretic (mai ales în combinaţie cu tomatele), antiinflamator renal şi intestinal, febrifug, antiseptic pulmonar.

Cimbrul – de departe este cel mai cunoscut condiment românesc, cultivat pe o arie extinsă, prezent în preparatele cu carne, dar si conservant pentru legume. Este antiseptic, pulmonar, expectorant, calmează tusea, antiseptic stomacal. Se foloseşte toată planta, în afară de rădăcină.

Mărarul – Plantă perenă sau anuală, cultivată în toată ţara, folosită în întregime (fără rădăcină), atât verde, cât şi uscată (uscată este un conservant natural, folosit la conservarea şi murarea legumelor – mai ales a verzei). Favorizează eliminarea gazelor intestinale, măreşte cantitatea de urină eliminată din corp, măreşte secreţia glandelor mamare, este inflamator în combaterea hemoroizilor, combate insomnia. Cât este verde se foloseşte în prepararea şi condimentarea salatelor, a preparatelor din legume şi carne etc. Se foloseşte toată planta în afară de rădăcină.

Menta – Plantă perenă, veşnic verde, cunoaşte câteva zeci de specii. Se spune că acolo unde creste menta se află bunăstarea si buna înţelegere. Infloreşte în iunie-august, iar un ciorchin este alcătuit din zeci de floricele mov. Se foloseşte toată planta (fără rădăcină), ca antiseptic gastrointestinal, calmant al colicilor hepatobiliare, antidiareic, antireumatic, sudorific, sedativ, diuretic, etc. – când este folosit ca infuzie. Ca mirodenie se foloseşte la condimentarea plăcintelor cu varză, a sarmalelor de post, a salatelor de tomate etc. Este un simbol al bunăstării materiale şi sufleteşti.