Mătrăguna

matraguna doftoria Mătrăguna

Mătrăguna – Atropa-belladonna ( Solanaceae )

Denumiri populare mai cunoscute: cireaşa lupului, doamna codrului, iarba codrului, împărăteasa.

Mătrăguna este o plantă erbacee medicinală, otrăvitoare, înaltă de 0.5-2 metri, cu flori brun-violete şi cu fructe bace negre, lucitoare. Infloreşte din iunie pana în august. Intreaga plantă este foarte otrăvitoare. Creste prin pădurile umbroase, prin poienile şi tăieturile de fag din regiunile montane.

Mătrăguna se poate confunda cu Scopolia carniolica ce vegetează în aceleaşi locuri. Deosebiri: rizom brun-închis cu noduri şi strangulaţii ( la mătrăgună este brun-deschis şi neted); frunzele sunt pe toată tulpina alterne (la mătrăgună obligatoriu la partea superioară sunt câte două la un nod, dintre care una mult mai mare); înfloreşte mult mai devreme (martie-aprilie); corola galben-verzuie (la mătrăgună brun – roşcată sau violacee la exterior şi brun-gălbuie cu vine violete la interior); fructul uscat de tip pixidă cu căpăcel (la mătrăgună fruct cărnos de tip bacă). De asemenea, mătrăguna trebuie deosebită de Phytolacca spinosum (cârmâz) care vegetează în special pe coaste mai uscate şi însorite. Deosebiri: pete albicioase lunguieţe pe suprafaţa rizomului; frunze dispuse numai altern; florile mici, dispuse în ciorchine (la mătrăgună sunt mai mari şi solitare); fructele sunt tot bace, dar violacee şi aşezate în formă de strugure.

In scopuri medicinale se folosesc părţile subterane (Radix Belladonnae) recoltate în luna aprilie sau din septembrie până la primul îngheţ şi frunzele (Follium Belladonnae) culese cu peţiol, înainte şi în timpul înfloririi. Pe timpul recoltării cât şi în timpul manipulării acestor produse se vor lua măsuri de protecţie spălându-se mâinile cu apă şi săpun după fiecare operaţie. Se va evita contactul mâinilor cu ochii, gura sau nasul.

Componenţii principali: alcaloizi cu nucleul tropanic, (hiosciamina fiind alcaloidul principal şi bellaradina cu nucleu pirolidinic), asparagină, colină, vitamina C, substanţe minerale etc.

Proprietăţi: inhibă terminaţiile nervoase parasimpatice, excită sistemul nervos central, accelerează ritmul cardiac, provoacă midriază (dilată pupila), dilată bronhiile, diminuează secreţiile şi peristaltismul intestinal.

Indicaţii şi mod de folosire: în bronşite asmatiforme; ca antiseptic intestinal pentru a scădea secreţiile digestive şi ca antivomitiv – sub formă de pulbere de frunze, în pilule (0.5 g o dată si 0.30 g în 24 de ore); în parkinsonismul postencefalic se folosesc frunzele. Rădăcinile de mătrăgună servesc ca materie primă atât în farmacie cât şi în industria pentru obţinerea de diverse produse medicamentoase galenice şi tipizate.

De reţinut şi foarte important: folosirea produselor din mătrăgună se face numai cu prescripţie medicală, reţetele preparându-se în farmacie.

Utilizări populare: Frunzele sunt folosite împotriva umflăturilor (unse cu grăsime), a tusei aprinse si a frigurilor (se leagă cu ele la cap). Rădăcina se recomandă contra reumatismului sub formă plămădită.

Observaţii: Toate părţile plantei sunt otrăvitoare, accidentele ivindu-se mai ales cu fructe care pot fi consumate de copii datorită faptului că sunt atrăgătoare şi au un gust dulceag. Simptomele intoxicaţiei sunt: ameţeala, delir, halucinaţii. Gura devine uscată, iar vocea răguşită sau apare chiar o afonie. Primul ajutor constă în evacuarea rapidă a părţilor vegetale prin spălarea stomacului cu o soluţie de acid tonic 4%, o suspensie apoasă de cărbuni sau o soluţie de permanganat de potasiu 0.4%. Apoi se administrează purgative saline (sulfat de sodiu sau de magneziu) şi cafea neagră.