Măselăriţa

maselarita doftoria Măselăriţa

Măselăriţa – Hyoscyamus niger ( Solonaceae )

Denumire populară: nebunăriţă.

Măselăriţa este o plantă medicinală, toxică, înaltă de 20-100 cm, cu flori galbene, cu nervuri violete, anuală sau bienală. Este răspândită în toată ţara. Creşte pe maidanele de gunoi şi pe lângă stâne. Colectarea măselăriţei din flora spontană nesatisfăcând cerinţele farmaceutice din punct de vedere al cantităţii şi mai ales al calităţii s-a introdus în cultură, regiunile mai potrivite fiind cele din sudul şi sud-estul ţării (cu temperaturi mai ridicate şi mai constante), cu soluri bogate în materii hrănitoare, în special organice. Culturile din regiunile sudice ale ţării asigură o producţie mai mare şi cu conţinut mai mare de alcaloizi. In flora spontană înfloreşte din iunie până la sfârşitul lunii august.

In scopuri medicinale se recoltează frunzele ( Follium Hyosciami ) la începutul înfloririi, de la plantele din al doilea an de vegetaţie, ca şi de la plantele din primul an de vegetaţie, în luna august, pe vreme uscată. Planta prezintă un miros neplăcut, mai pronunţat în timpul înfloririi, care după uscare se modifică devenind mai slab şi aromat. Datorită toxicităţii frunzelor, după recoltare, obligatoriu, mâinile se spală cu apă şi săpun.

Componenţii principali: alcaloizi (hiosciamina şi scopolamina din părţile aeriene ale plantei), ulei volatil, substanţe antibiotice, vitamina C şi săruri minerale.

Indicaţii: în tratarea durerilor provocate de nevrite, nevroze, în alienaţia mintala şi boala Parkinson.

Mod de folosire: sub formă de pulbere de frunze, în casete de 0.05-0.10 grame pentru o data şi 0.20-0.50 grame în 24 de ore. Administrarea se face numai pe baza recomandării medicului.

Utilizări populare: în calmarea durerilor de dinţi se folosesc seminţele – tratament periculos, la abcese se folosesc frunzele, la spălarea rănilor provocate de muşcături de şerpi se foloseste zeama de măselăriţă amestecată cu ulei, contra insomniilor la copii se pun seminţe în băi.