Lemnul Dulce

lemnul dulce

Lemnul Dulce – Glycyrrhiza glabra ( Leguminosae )

Denumiri populare mai cunoscute: cioring, cioringlov, firuţă, iarbă dulce, iarbă tare, rădăcină dulce.

Lemnul dulce: sunt plante erbacee perene sau arbuşti, cu frunze imparipenat – compuse, flori mici, liliachii şi fructe spinos – păroase. Lemnul dulce are aspect de subarbust, ce creşte spontan, dar şi în cultură. Ii priesc solurile nisipoase sau nisipo-lutoase. In flora spontană este puţin răspândit, în special în albiile părăsite ale unor râuri, în luminişuri, în locuri necultivate. In culturi este zonat în sudul ţării. Infloreşte în iunie şi iulie. Se poate confunda cu Glycyrrhiza echinata ( Ciorânglav ) de la care se exploatează rădăcina ( Radix Echinatae ) pentru întrebuinţări industriale ( spume extinctoare ); nu are utilizări medicinale. Inflorescenţele ei sunt globuloase cu flori înghesuite, alburii – violacee, la Glycyrrhiza glabre sunt alungite, cu flori mai laxe, albastre – violet. Păstăile sunt mucronate şi acoperite cu peri ţepoşi, rigizi şi sunt grupate într-o măciulie, în timp ce la G. glabra sunt glabre şi izolate.

In scopuri medicinale se recoltează părţile subterane, rizoamele şi rădăcinile ( Radix Liqiritiae ), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire şi toamna, după căderea frunzelor, de la specii care au cel putin trei – patru ani. 

Componenţii principali: glicirizina, acid glabric, rezine, lipide, amidon, zaharuri, manitol, asparagină, substanţe minerale, vitaminele B, acid benzoic, albumină etc.

Proprietăţi: fluidizează secreţiile traheobronsice şi faringiene, are acţiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare şi antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ şi purgativ – în funcţie de doză.

Indicaţii: în artrite, dismenoree, ulcer gastric ( ca antiinflamator şi cicatrizant ), traheită, faringită, bronşită (fluidifică secreţiile ), constipaţie ( acţiune laxativă ), calculoză renală şi biliară; cu rădăcina se îndulcesc ceaiurile şi se ameliorează gustul neplăcut al unor medicamente; în dispepsii, defermentaţie, ceaiul îndulcit cu lemn dulce nu produce fermentaţie. In multe ţări se foloseşte şi la prepararea tutunului, berii şi lichiorurilor.

Contraindicaţii: NU se utilizează de către bolnavii hipertensivi.

Mod de folosire: macerat 2% din care se iau 200 ml pe zi; infuzie – o linguriţă de rădăcină la 200 ml de apă clocotită, se beau trei ceaiuri pe zi.

Utilizări populare: contra tusei de piept se bea decoctul de rizom.