Ipcărigea sau Gipsăriţa

gisparita floarea miresei ipcarigea doftoria

Ipcărigea sau Gipsăriţa – Gypsophila paniculata ( Caryophylaceae )

Denumiri populare mai cunoscute: gipsăriţa, floarea miresei.

Ipcărigea are în pământ un rizom gros până la 8 cm, cu numeroase rădăcini cilindrice, tulpina ramificată de la bază, flori albe şi uneori roz. Specie erbacee şi vivace care creşte spontan prin locuri nisipoase sau calcaroase din zona şesurilor, unde este lumină şi căldură. Infloreşte din iulie până în septembrie.

In scopuri medicinale se întrebuinţează rădăcinile şi rizomii ( Radix Gypsophilae sau Radix Saponariae albae ) care se recoltează din august până în noiembrie, înainte de primele îngheţuri. Rizomii cu rădăcini se scutură şi se spală cu apă, după care se usucă în strat subţire, la soare sau în locuri bine aerisite.

Componenţii principali: saponozide de natură triterpenică al căror aglicon este gipsogenina alături de zaharuri, substanţe grase, ulei volatil, săruri minerale etc.

Proprietăţi: acţiune depurativă şi expectorantă.

Indicaţii: ca expectorant şi în gargarisme pentru tratarea faringitelor granuloase.

Mod de folosire: 

Intern: infuzie şi decoct 0.5-1.5 g % după o macerare anterioară de 6-8 ore. Se ia ca expectorant 150-200 ml de ceai pe zi.

Extern: decoct de 5%, se utilizează în gargarisme.

Utilizări populare: ceaiul şi decoctul se iau contra anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de ficat şi de stomac.