Infecţii nosocomiale: ce infecţii poți lua din spital

Infecţii nosocomiale

Infecţii nosocomiale

Infecţiile nosocomiale sunt infecţii dobândite în spital, dar ele se împart în două categorii: infecţii nosocomiale dobândite în spital, dar cu germeni proprii, adică pacientul vine cu germenii de acasă, dar dezvoltă infecţia în spital.

Infecţii nosocomiale cu germeni proprii spitalului, caz în care pacientul fie dobândeşte germenul de la un pacient alăturat, fie germenul este colportat prin diverse manevre medicale.

Femeile cu vârstă de peste 50 de ani și persoanele care suferă de diabet zaharat au un risc mai mare de a se confrunta și cu infecții urinare dobândită în timpul internării.

Infecţii nosocomiale

În ceea ce privește infecțiile nosocomiale respiratorii, vârstnicii și cei care au o imunitate scăzută sau cărora le-a fost depistată o boală cronică pulmonară pot contacta mai ușor bacterii periculoase în perioada în care sunt spitalizați.

Bacterii, virusuri, fungi. Sunt microorganisme care ne înconjoară. Şi fiecare om are cam de 10 ori mai multe microorganisme care-l tapetează la nivelul pielii şi mucoaselor, comparativ cu numărul propriilor celule din corpul lui. Deci noi suntem în simbioză cu microorganismele.

Asta trebuie să ne fie cât se poate de clar. Numai că aceste microorganisme, care pot forma un scut protector în jurul nostru, în anumite momente, de imunodepresie a sistemelor noastre de apărare;

cum ar fi distrugerea pielii, a mucoaselor, odată ce sunt invalidate, scot din funcţiune prima barieră de protecţie împotriva lor, respectiv, împotriva microorganismelor, aşa-zisele microorganisme oportuniste.

Infecţii nosocomiale

Adică, sunt micoorganisme care profită de pe urma unei anumite situaţii de imunodeficienţă de moment pentru a genera infecţii.

Sunt foarte multe microorganisme. De exemplu, stafiloccocul auriu rezistent la meticilină. În momentul de faţă, el recunoaşte două forme: una de spital şi alta comunitară.

Forma comunitară dă infecţii aşa-zise de tip nosocomial la copiii, la tinerii care poartă adidaşi, încălţăminte care nu lasă piciorul ca să respire etc.

Aceştia pot veni la spital cu infecţia cu o genă rezistentă. Totuşi, fac parte din categoria infecţiilor cu germeni de spital. Ceea ce este fals, prin definiţie.

Dar s-a moştenit şi este greu de scos din circulaţie această sintagmă. Sunt şi alte infecţii care apar la pacientul care este ventilat mecanic.

Infecţii nosocomiale

Pacientul aflat în imposibilitatea de a respira. La acest pacient, mecanismele de apărare la nivelului tractului respirator sunt compromise, toţi germenii de acolo pot să ajungă la nivel alveolar, lucru pe care, în mod obişnuit, nu-l reuşesc.

Prin ventilarea mecanică are loc introducerea de aer din afară, cu presiune, tocmai pentru a ajunge oxigenul la nivel de alveole şi a se realiza schimbul de gaze.

Dar odată cu această presiune indusă ajung şi microorganisme, care pot provoca aşa-numita bronhopneumonie de ventilaţie.

Infecţii nosocomiale

De exemplu, terapia intensivă. Dacă sunt secţii de terapie intensivă cu mai multe paturi într-un singur salon, riscul de infecţii nosocomiale creşte în funcţie de numărul de paturi.

Dacă sunt secţii de terapie intensivă de genul salonul şi unul-doi pacienţi cel mult, evident, acest risc scade.

Dar şi în această situaţie sunt o serie de metode prin care se acţionează pentru micşorarea riscului, respectiv încărcătura bacteriană.

Aceste metode constau în măsuri-standard de igienă şi o serie de dezinfectante, care au rolul de a distruge aceste microorganisme în aşa fel încât să nu ajungă să colonizeze pacientul.

Pe piele şi la nivelul mucoaselor sunt de 10 ori mai multe bacterii decât propriile noastre celule. Evident că este un avantaj net al microorganismelor.

Infecţii nosocomiale

În contextul în care pielea este afectată pe o suprafaţa mare, inclusiv mucoasa tractului respirator, aceste microorganisme ajung să colonizeze direct o suprafaţă care nu are nici un mijloc de apărare.

Evident, în acest context, aceste microorganisme pot genera infecţii. Dar şi în acest caz este greu de spus dacă pacientul se prăpădeşte cu infecţie sau din cauza infecţiei. ( Simptome de infecţie în organism )

Sunt pacienţi care dezvoltă infecţia, dar nu aceasta este cea care le provoacă decesul, ci, dimpotrivă, de insuficienţa de organ, constituită iniţial.

Acest tip de pacient este unul în şoc, cu afectarea multor organe: afectarea rinichilor, aceşita nu-şi mai îndeplinesc funcţia de detoxifiere, afectarea hepatică, ficatul nu mai detoxifică tot ceea ce primeşte, şi prima care suferă este inima.

Toate aceste trei organe importante sunt în disfuncţie, nu-şi mai îndeplinesc în mod normal funcţiile, aceasta fiind cauza reală de deces şi nu infecţia.

Nu există spital în lume care să nu aibă probleme cu infecţiile nosocomiale fie că sunt sau nu recunoscute.

Infecţii nosocomiale

Nu-i vorba de dat verdicte, ci de a mai trage încă o dată un semnal de alarmă că toată lumea trebuie să fie atentă la modul în care se face şi întreţine igiena în spital, la modul în care se aplică măsurile de precauţiune universale.

Aceste precauţiuni se referă atât la personalul angajat – medic, asistentă, infirmieră -, dar şi la pacientul spitalizat.

Atât pacientul, cât şi personalul medical trebuie să respecte nişte reguli stricte, astfel încât să se reducă riscul apariţiei de infecţii nosocomiale.

O infecție nosocomială, apărută pe durata spitalizării se poate manifesta începând de la aproximativ 48 de ore de la venirea în spital până la o lună după externare.

Este acea infecție care nu era prezentă sau nu se afla în perioada de incubație în momentul în care pacientul s-a internat în spital și care se supra-adaugă bolii pentru care pacientul s-a internat.

Infecţii nosocomiale

O afecțiune de acest tip este declanșată de bacterii patogene ca E. Coli, Klebsiella pneumoniae, Clostridium difficil, Helicobacter pylori, Staphylococcus aureus, Candidoza, bacilul pioceanic (Pseudomonas aeruginosa) sau Enterobacter, care pătrund în corp la nivelul zonei operate, pe cala aerului sau pe cale digestivă și urinară.

Infecțiile respiratorii, cum este pneumonia, sunt cel mai des întâlnite, reprezentând circa 20% dintre cazurile de boli făcute în timpul spitalizării.

Potrivit Ministerului Sănătății, în ultimii 5 ani au fost înregistrate peste 15.000 de astfel de infecții, pe locul secund, ca frecvență, situându-se infecțiile plăgilor chirurgicale, cu aproximativ 10.000 de cazuri.

Mai mult, circa 60% dintre decesele produse din cauza infecțiilor intraspitalicești au drept cauză infecții respiratorii.

Dintre bacteriile care le cauzează, E. Coli și Klebsiella sunt rezistente la unele antibiotice.

Și Staphylococcus aureus, bacteria care provoacă 20% dintre infecțiile nosocomiale, poate cauza pneumonie, mai ales la nou-născuți.

Alături de infecțiile respiratorii, cele urinare (cistită, uretrită, pielonefrită) sunt și ele frecvente în spitale.

Infecţii nosocomiale

În Franța, de pildă, 40% dintre infecțiile nosocomiale raportate sunt de acest fel. Dese sunt și situațiile în care în urma montării unui cateter, cum este cel urinar, sau prin soluțiile perfuzate, se poate ajunge la o infecție de cateter.

Bolnavii imobilizați la pat pot face escare care se agravează prin suprainfectare, de aceea sunt destul de dese și infecțiile pielii.

De asemenea, persoanele supuse unor intervenții chirurgicale digestive, vasculare, urologice ori ginecologice pot face infecție peritoneală după operație.

Infecţii nosocomiale: Prevenire

De regulă, prevenirea infecțiilor nosocomiale nu stă în puterea pacientului.

Totuși, există și o contribuție a lui la bunul mers al actului medical care l-ar putea scăpa uneori chiar de infecții intraspitalicești:

igiena riguroasă, respectarea strictă a indicațiilor personalului medical (tratament, repaus, dietă corespunzătoare, vizite scurte ale rudelor).

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria