Fibroza hepatică: simptome, cauze și tratament naturist

fibroza hepatică

Fibroza hepatică

Fibroza hepatică face parte din categoria bolilor hepatice cronice și netratată la timp, aceasta poate împiedica buna funcționare a ficatului.

Este foarte important ca această boală să nu fie confundată cu ciroza hepatică.

Fibroza hepatică apare în momentul în care se acumulează țesut cicatricial la nivelul ficatului.

Atunci când acest țestul se dezvoltă rapid, ficatul nu îl mai poate distruge și astfel apar complicațiile.

În stadii incipiente, această boală nu produce simptome, însă acestea apar pe măsură ce boala avansează, motiv pentru care este important să fie diagnosticată rapid.

Fibroza este un răspuns reparator tisular care scapă de sub control.

Repararea ţesuturilor lezate este procesul biologic care permite înlocuirea ordonată a celulelor lezate sau moarte în urma injuriei, adică este un proces critic pentru supravieţuire.

Lezarea tisulară poate rezulta din agresiuni diverse, acute sau cronice ca: infecţii, reacţii autoimmune şi lezarea mecanică.

Procesul reparator are două faze distincte:

  • faza regenerativă, în care celulele lezate sunt înlocuite cu celule de acelaşi tip şi în care este înlocuită lezarea,
  • faza de fibroză sau fibroplazie, în care ţesutul conjunctiv înlocuieşte parenchimul normal.

Fibroza hepatică este rezultatul unei interdependenţe între celulele rezidente hepatice, celulele inflamatorii din infiltratele inflamatorii cronice şi citokinele care acţionează local.

Eliberarea dezordonată de citokine stă la baza răspunsului hepatic la prezenţa leziunii şi participă la iniţierea, progresia şi menţinerea fibrozei.

Fibroza în bolile hepatice este rezultatul creşterii anormale a sintezei fibrelor de colagen şi a altor constituenţi ai matricei extracelulare, secundară leziunilor cronice hepatocitare.

Ciroza este rezultatul combinat al necrozei hepatocitare, fibrozei şi regenerăriilor hepatocitare.

Elastografia este o metodă mult mai sensibilă pentru stadializarea fibrozei hepatice decât tehnicile radiologice folosite în mod curent.

Cu ajutorul ei se poate determina rigiditatea tesutului hepatic, fiind cunoscut faptul că rigiditatea ţesutului hepatic se corelează cu gradul de fibroză.

Bolile hepatice cronice cuprind o serie de afecţiuni de cauză şi severităţi variate, în care inflamaţia hepatică şi necroza durează cel puţin 6 luni.

Formele uşoare nu progresează sau progresează lent, în timp ce în formele severe pot apărea organizări arhitecturale, fibroză severă până la ciroză.

Ciroza este rezultatul multor afecţiuni hepatice cum ar fi: hepatita cronică virală, hepatita indusă de medicamente şi hepatita autoimună.

De asemenea, la pacienţii cu afecţiuni ereditare-metabolice (de exemplu boală Wilson) şi, ocazional, la pacienţii cu boală hepatică alcoolică se pot observa uneori elemente caracteristice hepatitei cronice.

Fibroza hepatică este definită în primul rând morfologic, iar modelul şi severitatea fibrozei sunt variabile în funcţie de stadiul evolutiv al bolii.

La pacienţii cu boală hepatică alcoolică fibroza poate avea o distribuţie pericelulară, perisinusoidală sau perivenulară.

Fibroza perivenulară poate fi un marker pentru un risc crescut de dezvoltare a cirozei.

Progresele înregistrate în ultimele două decenii pentru înţelegerea bazelor celulare şi moleculare ale fibrozei hepatice au dus la apariţia unui vast domeniu de cercetare în ceea ce priveşte terapia antifibrotică.

Ficatul răspunde la diverse agresiuni (virusuri, alcool, etc) prin vindecare, fibroză sau ciroză.

Observaţia că, boli hepatice cu etiologii diferite pot evolua spre ciroză, a sugerat existenţa unor mecanisme patogenice comune în apariţia fibrozei hepatice.

Rolul crucial în iniţierea fibrozei îl are celula stelată. După leziune, hepatocitele suferă ca transformare majoră, activarea.

Procesul de activare este complex şi una dintre trăsăturile sale este creşterea sintezei componentelor matricei extracelulare, ce va duce la apariţia ţesutului fibros.

Astfel, influenţarea terapeutică a biologiei celulei stelate sau a altor celule cu rol fibrogenic reprezintă un obiectiv important.

Procesul de fibrogeneză este dinamic şi, adesea, reversibil, iar cea mai bună terapie antifibrotică este cea etiologică.

Fibroza hepatică: Cauze

În cele mai multe dintre cazuri, fibroza hepatică este declanșată de prezența virusului hepatic în organism.

Astfel, persoanele care au fost diagnosticate cu hepatita B sau C au mai multe șanse să dezvolte această afecțiune.

În plus, consumul de alcool în cantități mari, substanțele toxice și diferitele leziuni apărute la nivelul ficatului pot duce la apariția fibrozei hepatice.

În situațiile foarte grave, fibroza hepatică progresează spre ciroză, ceea ce poate duce la insuficiența hepatică, o problemă medicală care poate fi fatală.

Pentru a trata această boală este foarte important să fie depistată cauza care a dus la apariția acesteia.

Astfel, dacă la nivelul ficatului au apărut leziuni este nevoie ca acestea să fie eliminate.

În situațiile în care în organism există virusul hepatitei B sau C, tratamentul trebuie să se concentreze pe distrugerea acestuia, lucru care poate împiedica progresia fibrozei.

Fibroza hepatică: Tratament

Cea mai importantă provocare în administrarea terapiei antifibrotice este reprezentată de monitorizarea fibrozei hepatice înainte, cât şi după administrarea acestei terapii.

Biopsia hepatică a fost considerată drept standardul de aur în evaluarea calitativă, cât şi cantitativă a fibrozei, în prezent existând şi alte modalităţi neinvazive-markeri serici, elastografia – pentru evaluarea fibrozei.

De la primele studii iniţiate în 1979 de către Perez-Tamayo, care sugerau reversibilitatea fibrozei şi cirozei pe modele animale şi umane s-au făcut progrese remarcabile pentru descoperirea medicamenetelor antifibrotice.

Deşi eficiente experimental, siguranţa şi importanţa lor în administrarea pacienţilor cu fibroză, respectiv ciroză sunt încă în studiu.

Fibroza hepatică: Tratament naturist

Extractele de fructe şi din seminţe de grapefruit, cuişoare, smirnă contribuie la menţinerea stării de sănătate a organismului şi sprijină buna funcţionare a aparatului digestiv care contribuie la funcţia hepatică.

Uleiul din Luminiţa de seară sau ulei de Primula: prin conţinutul în acid linoleic, are efect protector asupra ficatului şi rinichilor, organe agresate în mod special de alcool.

Vitaminele si mineralele sunt importante prin acţiunea lor la nivelul întregului organism, prevenind fibroza şi protejând celula hepatică.

Dintre oligoelemente se impune seleniul.

Lăptişorul de matcă este un alt remediu care are efect antiviral, cât şi de refacere a structurii hepatice degradate.

O primă acţiune benefică a sucului de Noni pentru ficat este stimularea proceselor digestive prin conţinutul plantei bogat în acizi caprilic şi capronic, deoarece se ştie că o digestie deficitară este principalul factor perturbator pentru ficat, care suprasolicită funcţiile hepatice.

Produsele pe baza de lecitină din soia sunt implicate în metabolismul lipidelor, contribuind la eliminarea lor şi împiedicând depunerea acestora în organism, implicit la nivel hepatic.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Citeşte şi alte articole:

Ceaiuri pentru ficat

5 moduri de a combate ficatul gras

Simptome ale unui ficat obosit

Alimente pentru ficat gras (steatoza hepatica)

Plante medicinale pentru ficat (ceai, infuzie, macerat)

Top 13 alimente pentru sănătatea ficatului

Regenerarea ficatului: remedii naturale pentru ficat

Boli de ficat: principalele afecțiuni ale ficatului