Degerătura

degeratura doftoria

Leziune produsă în urma expunerii prelungite la frig, mai ales a unor extremităţi ale corpului (nas, urechi, degete). Degerăturile se întâlnesc mai frecvent în sezonul rece, în special la persoanele care lucrează în frig, la cele care călătoresc sau fac sporturi de iarnă, cad în apă rece sau sunt în stare de ebrietate. Pe lângă temperatura scăzută, sub 0 grade Celsius, la producerea degerăturilor mai contribuie si alţi factori: lipsa de mişcare, vântul, oboseala, epuizarea dupa un efort intens, încălţămintea şi îmbrăcămintea strâmtă sau udă, fumatul şi consumul de alcool, circulaţia sanguină proastă de la periferia membrelor la unele persoane. La început se produce o „piele de găină”, apoi o relaxare musculară, vasodilataţie si edem, coagularea sângelui local şi lipsa totală de circulaţie care duc la gangrenă. Apar febra, albuminurie şi tulburări psihice. In funcţie de gravitate, degeraturile sunt de: gradul 1 – roşeaţă, tumefiere, durere; gradul 2 – apariţia de băşicuţe cu hemoragii; gradul 3 – distrugerea pielii şi a tuturor ţesăturilor şi organelor degerate, urmată de gangrenă. Pielea este de culoare negricioasă, tare, zbârcită, insensibilă la caldură şi înţepare; este posibilă infectarea gangrenei cu microbii existenţi în piele.

Terapia naturistă recomandă:
Plante medicinale: gălbenele, schinel, stejar, muguri de plop.

Fructe: gutuie.

Legume: cartofi, morcov, ţelină.

Produse apiterapice: Propoderm unguent.

Alte recomandări: Regiunile îngheţate se vor reîncălzi în mod treptat într-un vas cu apă la temperatura camerei, adăugându-se apoi, puţin câte puţin, apă caldă. Degetele mâinilor şi picioarelor, urechile şi vârful nasului vor fi unse şi masate.