Ceai de Brânca Ursului: beneficii şi contraindicaţii

Ceai de Brânca Ursului

Ceai de Brânca Ursului

Popular, mai este denumită şi crucea-pământului. Plantă bienală sau perenă din familia Umbeliferae (Apiaceae), vegetând prin tufişuri şi poieni, al cărui nume ştiinţific provine legendarul Hercules.

Denumirea specifică provine din latinescul spondylos, care înseamnă vertebră, şi este în relaţie cu asemănarea în articulaţia tulpinii.

Creşte până la 50-150 cm, cu tulpina puternică, cu peri tari, goală în interior, cu frunze alterne dublu penate, cu florile albe sau de un roz palid, cu petale obovate, emarginate, grupate în umbele mari, compuse.

Fructul achenă eliptic-rotunjită, plată, aripată, cu coaste subţiri, lungă de 7-8mm, cu ducte oleifere înguste, liniare.

Ceai de Brânca Ursului

Înflorire iulie-august (perioadă în care se şi recoltează părţile aeriene). Rădăcinile se recoltează primăvara devreme sau toamna târziu, spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Uneori se folosesc şi seminţele, recoltate în august-septembrie.

De-a lungul istoriei, planta a fost utilizată mai mult în domeniul homeopat, fiind astfel cuprinsă în mai multe farmacopee oficiale din domeniu.

Ca plantă medicinală, în Europa a fost utilizată contra diareei şi a dizenteriei (în Turcia), în Franţa era preparată sub formă de lichior; în unele ţări din Asia a fost utilizată ca aditiv alimentar.

Frunzele imature erau fierte în sare şi reprezentau o delicatesă. Peţiolii frunzelor erau de asemenea uscaţi şi consumaţi în Rusia, mai ales în regiunea Siberiană.

Ceai de Brânca Ursului

Este mai puţin cunoscută şi utilizată în produsele naturiste din fitoterapia modernă, dar se ştie că toate părţile plantei prezintă proprietăţi antireumatice, antispasmodice, carminative, febrifuge, odontalgice şi stimulente.

Planta a fost folosită în tradiţia populară în tratamentul pentru epilepsie. Frunzele sunt tonice, fiind folosite în tratamentul natural al răcelilor; din acestea se poate prepara o băutură cu efect liniştitor asupra durerilor de gât.

Planta întreagă este digestivă, mediu-expectorantă şi sedativă, utilă în tratamentul pentru laringita sau bronşita.

Infuzia din tulpinile tinere este folosită în diaree, ceaiul din rădăcini este util în tratamentul indigestiei, răcelilor, crampelor stomacale, reumatismului, dureri în gât, a tuberculozei.

Ceai de Brânca Ursului

Extern, sub formă de cataplasme, rădăcina se aplică pe răni, arsuri ale pielii, umflături, zgârieturi, pe articulaţii reumatice; este utilă sub formă de spălături în cazul negilor.

O cantitate mică din rădăcină se poate ţine pe dinte pentru a reduce durerea; cataplasmele din frunză se aplică pe tăieturi, în dureri musculare.

Rădăcina, de asemenea, poate fi tocată şi amestecată cu apă, fiind astfel utilă la spălarea părului împotriva mătreţei. Seminţele au fost folosite pentru tratarea durerilor de cap severe.

Rădăcina conţine psoralen, substanţă care a fost investigată în cadrul unor studii pentru tratamentul psoriazisului, leucemiei sau a SIDA.

Ceai de Brânca Ursului

Brânca ursului conţine în general furanocumarine (bergaptene, pimpenellin, sphondin etc), care pot genera fotosensibilitate.

De asemenea, conţine heracleina (părţile aeriene), ulei esenţial, alcooli şi n-octanol (ulei hexilbutirátem, şi acizi caprici).

Planta este mult utilizată sub formă de tinctură (în special ca anti-epileptic).

Cercetările bibliografice sau ştiinţifice din ultima vreme, au constatat eficienţa plantei în probleme legate de menstruaţie, hipertensiune arterială, dispepsie şi diaree.

Ceai de Brânca Ursului

Extractele etanolice sau apoase din plantă, au arătat de asemenea activitate antimicrobiană împotriva unor germeni gram-pozitivi (Staphylococcus aureus).

Au fost investigate de asemenea şi dovedite şi efectele vasorelaxante endotelial-independente ale extractelor din plantă, utile în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Tratamentul cu Brânca-Ursului este benefic pentru rinichi, deoarece previne infecțiile urinare.

În acest caz, brânca-ursului are o dublă acțiune: pe de o parte, are efecte antibiotice și elimină microorganismele parazite, instalate la nivelul aparatului urinar, iar pe de altă parte, are putere imunostimulentă, ajutând organismul să se apere de infecții.

Ceai de Brânca Ursului

În asociere cu plantele antitumorale (năpraznic, brusture, vâsc, ginseng), care distrug celulele canceroase, infuzia sau tinctura de Brânca- ursului contribuie la refacerea celulelor organismului.

Cercetările recente au demonstrat că această asociere de plante este benefică în toate formele de cancer. Tratamentul cu tinctură preparată din Brânca- ursului este recomandat, de asemenea, în balonări, însoţite de colici.

Numeroase studii au scos la iveală că terapia cu seminţe şi rădăcină de Brânca- ursului revigorează şi reîntinereşte organismul. Sub formă de infuzie sau de decoct, planta vine în ajutorul vârstnicilor, pe care-i scuteşte de neplăcerile declinului fizic prematur.

Ceai de Brânca Ursului

Totodată, hipertensivii şi ulceroşii pot profita de ajutorul acestei plante, iar lista beneficiilor, oferite de miraculoasa plantă nu se opreşte aici.

În timp, Brânca-ursului a tratat cu succes un număr impresionant de mare de cazuri de infertilitate, atât masculină, cât şi feminină.

În ţara noastră, spun specialiştii, nu mai este un secret că infertilitatea afectează, la această oră, unul din şase cupluri, ceea ce înseamnă o adevărată catastrofă demografică.

De asemenea, calităţile terapeutice ale acestei plante nu se limitează la domeniul fertilităţii, ea tratând cu succes şi hipertensiunea, tulburările de menopauză, deficienţele imunitare şi epilepsia, potrivit altor studii mai recente.

Ceai de Brânca Ursului

Cum se prepară ceaiul din fructe de Brânca Ursului – infuzie

Preparare: Două linguriţe de fructe se infuzează în 250 ml de apă fierbinte, timp de 10 minute. Se administrează câte trei căni de infuzie pe zi, înaintea meselor principale.

Infuzia combinată de Brânca Ursului

Preparare: Se pun la macerat două linguriţe de plantă (frunze şi seminţe) în 100 ml de apă plată sau apă de izvor, de seara până dimineaţa. După macerare, se strecoară lichidul.

Apoi, peste planta rămasă în vas, se toarnă 150 ml de apă clocotită. După alte 15 minute, în infuzia obţinută se adaugă apa în care s-a macerat planta. Zilnic, se consumă câte o cană de infuzie combinată cu 15 minute înaintea meselor principale.

Ceai de Brânca Ursului: Precauţii

Supradozarea acestui remediu produce reacţii de tip alergic, vasodilataţie periferică şi hipotensiune.

Unele probleme de prostata manifestate sau latente pot fi activate de această plantă.

In cazul în care apare jenă la urinare sau inflamaţia prostatei, se va întrerupe tratamentul cu această plantă si se va trece la o cură cu plante pentru prostată (pufuliţă şi ghimpe în special).

In caz de hipotensiune, această plantă va fi administrată împreună cu tinctura de măghiran (Majorana hortensis), care are rol compensator pentru această deficienţă.

Ceai de Brânca Ursului: Contraindicaţii

Planta este contraindicată femeilor gravide.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Citeşte şi alte Articole din categoria Ceaiuri