Bulimie nervoasă: sfaturi și tratamente naturiste

Bulimie nervoasă

Bulimie nervoasă

Bulimie nervoasă – este o tulburare de alimentație caracterizată prin reprimarea aportului de hrană pentru o anumită perioadă de timp, urmată de o alimentație excesivă și sentimente de vină și decădere personală.

Față de anorexici, bulimicii experimentează fluctuații semnificative ale greutății corporale, dar acestea nu sunt, de obicei, atât de evidente ca în cazul anorexicilor. De altfel, persoanele care suferă de bulimie se recuperează mai repede decât anorexicii.

Astfel, suferinzii încearcă să depășească aceste sentimente în diferite moduri. Cea mai comună forma este vărsătura indusă, înfometarea, folosirea laxativelor, a clismelor și a diureticelor, precum și depunerea de efort fizic excesiv.

Bulimia nervoasă se manifestă mai des în cazul femeilor decât cel al bărbaților. Debutul bulimiei are loc, de obicei, în adolescență, între 13 și 20 de ani, iar multe cazuri au suferit anterior de obezitate.

Persoanele cu bulimie sunt, totuși, capabile să interacționeze și să trăiască în mediul de zi cu zi, fără ca abilitățile să le fie afectate.

Bulimia nervoasă este mai dificil de detectat decât anorexia nervoasă, deoarece bulimicii tind să aibă o greutate ușor peste medie sau sub medie. Mulți bulimici au comportamente alimentare ușor dezordonate, fără a întruni criteriile complete de bulimie nervoasă.

Există două tipuri de bulimici:

  • cei care apelează la curățare: își autoinduc vărsatura, folosesc laxative și diuretice pentru a elimina astfel alimentele înainte ca acestea să fie digerate
  • cei care nu apelează la curățare: în aproximativ 8% dintre cazuri, aceștia fac exerciții fizice în mod excesiv pentru a elimina aportul caloric survenit în urma alimentației

Tratamentul anorexiei şi bulimiei nervoase se realizează pe două planuri: psihologic şi medical.

Bulimie nervoasă: Terapia nutrițională

Intervenţiile nutriţionale în tulburările de comportament alimentar (în principal în anorexia şi bulimia nervoasă) au ca scop restabilirea unui comportament alimentar normal, mai exact a unuia determinat de semnale fiziologice (foame, apetit, saţietate), şi nu de sentimente (teamă, lipsă de control, vină etc.).

Acest drum nu este uşor şi necesită, de cele mai multe ori, o muncă de echipă ce implică nu doar medici şi psihologi, dar mai ales familia şi anturajul persoanei cu acest tip de probleme.

Bulimie nervoasă: Antidepresive

În cazul bulimiei se indică mai frecvent antidepresive (în general inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), iar spitalizarea este arareori necesară. Anumite atenţionări specifice se fac la persoanele care apelează la vărsături (evitarea alimentelor acide, care pot accentua problemele dentare).

Bulimie nervoasă: Tratamentul medical

Acesta vizează numeroasele implicaţii ale anorexiei şi bulimiei. Se indică întotdeauna intervenţii nutriţionale, la care se pot adăuga, în funcţie de situaţie şi cu precauţii speciale, medicamente adresate complicaţiilor.

Bulimie nervoasă: Psihoterapia

Principala intervenţie este psihoterapia, sub forma terapiei cognitiv-comportamentale sau a altor intervenţii dirijate de psihologi şi psihiatri specializaţi (psihoterapie interpersonală, terapie psihodinamică focală etc.). În cazul anorexiei sunt deosebit de importante intervenţiile ce implică familia.

Bulimia de origine psihică este cauzată de stres permanent, frustrare, insatisfactie, singurătate, agresivitate, emotii refulate, conflicte nerezolvate. In momentul în care este satisfacută nevoia de a mânca, revine linistea, dar pentru scurt timp. Persoanele afectate trebuie să meargă la medic sau la un psihoterapeut, deoarece excesul de greutate poate prejudicia sănătatea prin hipertensiune arteriala, boli cardiovasculare, diabet, artroza, etc.

Bulimie nervoasă: Factori de risc:

  •  părinți, frați, surori cu o tulburare de alimentație sau care sunt supraponderali sau obezi
  •  istoric familial de tulburări psihice precum depresia
  •  istoric familial caracterizat prin abuz de substanțe medicamentoase
  •  exces ponderal după începerea unei diete alimentare restrictive
  •  un anumit gen de caracter/personalitate cu tendințe spre perfecționism
  •  un ideal al conformației fizice cu greutate mică

Bulimie nervoasă: Plante de leac care reacţionează imediat

Studiile de specialitate arată că poate cel mai bun remediu naturist pentru tratarea bulimiei este cel cu tinctură de angelică. Se va consuma, timp de 30 de zile, o linguriţă cu tinctură diluată într-un pahar cu apă. Efectele apar chiar din prima zi. De asemenea, persoanele care suferă de bulimie pot mesteca înainte de masă trei-patru ace de pin.

Rolul acestora este de a regla apetitul. Şi teiul, sunătoarea şi passiflora (floarea pasiunii) sau combinaţiile dintre aceste plante pot ameliora, de asemenea, simptomele bulimiei. Specialiştii recomandă ca tratamentul să înceapă cu trei doze de extract de sunătoare sau cu o lingură cu pudră de sunătoare administrate zilnic.

În ceea ce priveşte tinctura de pasiflora, se vor lua zilnic 25 de picături, dizolvate într-un pahar cu apă. Un efect excelent îl are şi extractul de mlădiţe de tei argintiu; se vor consuma seara 50 de picături dizolvate în apă. E bine de ştiut că preparatele din salvie acţionează ca un regulator al poftei de mîncare, inhibînd apetitul exagerat; astfel, se vor consuma două ceşti cu infuzie de plantă pe zi.

O armă imbatabilă împotriva vărsăturilor provocate de bulimie este infuzia de busuioc – se vor consuma două căni pe zi. Acelaşi efect îl au infuzia de cimbru, din care se vor bea două căni pe zi, şi infuziile de talpa-gîştei, urzică albă, păducel şi ghinţură.

În primele zile de tratament se consumă doar două căni cu infuzie pe zi. Pentru protejarea ficatului se pot bea o lingură cu ulei de măsline şi un pahar cu apă, iar pentru acoperirea necesarului de aminoacizi se recomandă două linguri cu polen în fiecare zi.

Excelent este şi grâul încolţit la copiii între 7 şi 14 ani, doza fiind de două linguri pe zi, iar la cei cu vârsta până în 7 ani, trei linguriţe pe zi. Se recomandă ca grâul încolţit să fie amestecat cu miere şi câteva nuci şi consumat pe stomacul gol.

Cei care suferă de bulimie ajung să îşi provoace, în mod voluntar, vărsaturi, să consume laxative şi alte substante care să ajute la eliminarea mai rapidă a hranei consumate. Urmarea firească a acestui comportament anormal este dispreţul simtit faţă de propria persoană, pierderea încrederii în sine şi, uneori, chiar izolarea.

Bulimia afectează în primul rînd psihicul, voinţa celui afectat fiind complet anulată în timpul consumarii unor cantităţi mari de hrană, iar mai apoi, ruşinea acoperind chipul şi fapta aceluia. Bulimia afectează nu numai psihicul, ci şi trupul, acesta din urma comportînd din ce in ce mai multe dereglări, cardiace, sanguine, digestive, hormonale, ale rinichilor şi ale oaselor.

Adesea, cei care suferă de bulimie consideră boala lor drept un subiect „tabu“, şi de aceea refuză să vorbească despre suferinţa lor, văzută de ei ca o lipsă de autocontrol ruşinoasă. Un criteriu caracteristic pentru bulimie sînt episoadele de exces alimentar (în medie de două ori pe săptămînă timp de 3 luni) în timpul cărora persoanele afectate simt că nu îşi pot controla aportul alimentar.

Bulimia este declanşată de stări afective disforice, stres, foamea intensă putînd urma şi unor restricţii de dietă, ori unor sentimente în legatură cu greutatea, conformaţia corpului sau mîncarea. Acest tip de a mînca reduce starea de anxietate, însă apare starea depresivă şi dispare autocritică.

Cercetătorii spun că bulimia este asociată în mare parte cu sentimente legate de greuate. De îndată ce bulimicul manîncă şi îşi satisface plăcerea de a mînca, apare sentimentul de vinovaţie. Şi de aici consecinţele de natură psihologică.

Ca o ciudaţenie a comportamentului bulimic, nu doar foamea excesivă şi consumul de alimente sînt semn de bulimie; s-a constatat că există bulimici dependenţi de băuturi : potomania (necesitatea de a bea cantităţi uriaşe de apa – 10-15 l pe zi) şi dipsomania (necesitatea imperioasă de a bea cantităţi mari de băuturi alcoolice, boală diferită de alcoolism).

Numeroase celebrităţi suferă sau au suferit de bulimie; printre ele se numără: Amy Winehouse, Elton John, Britney Spears, Paula Abdul, prinţesa Diana. Cele mai predispuse la bulimie sunt femeile în timpul sarcinii sau persoanele cu un nivel ridicat de testosteron şi un nivel mai scăzut de estrogen.

Alătură-te comunității noastre de cititori cu un Like pe Facebook Doftoria

Citeşte şi alte articole:

Anorexie: simptome, cauze și tratament

Apetit redus: lipsa poftei de mâncare

Apetit excesiv: creșterea excesivă a poftei de mâncare (polifagie)

Bulimia nervoasă şi Anorexia nervoasă: două afecţiuni care modifică greutatea