Beneficii şi contraindicaţii ale ceaiului

ceai ceaiuri doftoria

Beneficii şi contraindicaţii ale ceaiului. Ceaiul e consemnat în medicina tradiţională chineză la loc de cinste pentru beneficiile sale asupra sănătăţii, ajută digestia, stimulează imunitatea, previne apariţia bolilor cardiovasculare şi a diabetului, furnizează anti oxidanţi, contribuie la evitarea răcelilor, detoxifică organismul, diminuează stresul, are gust plăcut şi, cel mai important, nu conţine cofeină.  Nu folosiţi vase de aluminiu când fierbeţi apa, deoarece pot afecta gustul acestuia, ideale ar fi cele din fontă sau oţel inoxidabil. Există o diversitate de plante care pot fi folosite pentru prepararea unui ceai, fiecare dintre acestea, având efecte benefice diferite.

1. Ceaiul verde
Binecunoscut pentru efectele sale benefice (reglare a tranzitului intestinal, scădere a riscului cardiovascular, ameliorare a profilului lipidic, prevenire a steatozei hepatice, antioxidant, diuretic), poate avea şi efecte nocive asupra organismului. Astfel, ceaiul verde pare să reducă densitatea minerală osoasă şi este contraindicat persoanelor cu risc de osteoporoză.

In plus, datorită efectului tonicardiac puternic, trebuie consumat cu prudenţă de către persoanele cu afecţiuni cardiovasculare. Deoarece stimulează secreţia gastrică de acid clorhidric, este contraindicat şi pacienţilor cu gastrită sau boală ulceroasă. Gravidele şi mamele care alăptează au şi ele interdicţie de a consuma ceai verde.

2. Ceaiul de sunătoare
Este indicat în depresie, nervozitate, alcoolism, dar este contraindicat pacienţilor cu ulcer gastric/duodenal deoarece interferă cu medicamentele antisecretorii din clasa inhibitorilor de pompa protonică, cărora le anulează efectul. In plus, ceaiul de sunătoare poate produce fotosensibilizare (pielea devine mai sensibilă la razele ultraviolete) şi parestezii.

3. Ceaiul de mentă
Folosit pentru combaterea diareei şi a altor tulburări digestive, poate perturba flora saprofita de la nivelul stomacului. Datorită efectului stimulator asupra sistemului nervos central, poate da fenomene de dependenţă.

4. Ceaiul de muşeţel
Este recomandat în tulburarile digestive (gastrită, ulcer, colită, colici intestinale), boli hepatice, arsuri şi abcese dentare. Este contraindicat absolut în afecţiunile oftalmologice (conjunctivite), contrar părerii generale că este benefic datorită proprietăţilor antiseptice.

5. Ceaiul de vâsc
Consumat pentru efectul reglator asupra tensiunii arteriale şi contracţiei cordului, poate induce fenomene dispeptice (greaţă, vărsături, dureri abdominale), crampe musculare sau probleme respiratorii.

6. Ceaiul negru
Folosit pentru efectul său revigorant, psihostimulator, diuretic şi tonicardiac, interferă cu absorbţia fierului datorită conţinutului în tanină. In plus, prezenta teofilinei (substanţa similară cofeinei) poate duce la apariţia unor stări de agitaţie, nervozitate, insomnie şi chiar tulburări de ritm cardiac.

7. Ceaiul de urzică
Recomandat în anemie, alergie, acnee, edeme, seboree, mătreaţă, afecţiuni articulare, pentru detoxifiere şi slăbit, este contraindicat la persoanele cu tulburari electrolitice, gravide şi lăuze.

8. Ceaiul de mătase de porumb
Este indicat în litiaza renală urică, dismenoree, infecţii renourinare cronice, gută, afecţiuni reumatismale, afecţiuni edematoase; este contraindicat în litiaza renală calcică şi în infecţiile renourinare acute.

9. Ceaiul de ginseng
Considerat a fi un panaceu şi folosit pentru creşterea imunitaţii, reglarea glicemiei, îmbunătăţirea performantelor fizice şi intelectuale, tratamentul disfuncţiei erectile, este contraindicat persoanelor hipertensive, diabetice şi astmatice.

10. Ceaiul de coada calului
Trebuie consumat cu prudenţă de către pacienţii cu boli cardiovasculare sau renale.

11. Ceaiul de măceşe
Poate deteriora smalţul dentar, favorizează apariţia pietrelor la rinichi şi accelerează tranzitul intestinal.

12. Ceaiul de pelin
In doze mari, poate duce la tulburări psihice.

13. Ceaiul de coada şoricelului
Poate cauza erupţii cutanate, ameţeală, diaree şi tromboflebita.

14. Ceaiul de cuişoare
Este adjuvant în durerile stomacale.

15. Ceaiul de seminte de anason
Stimulează digestia, ameliorează colicii, calmează tusea, simptomele bronşitei şi împrospătează respiraţia.

16. Ceaiul de crizantemă
Reduce febra, este recomandată în boli hepatice, ajuta la eliminarea toxinelor.

17. Ceaiul de scorţişoară
Este calmant, stimulează circulaţia sanguină şi digestia.

18. Ceaiul de rădăcină de ghimbir
Imbunătăţeşte circulaţia sanguină, digestia, ameliorează starea de greată, artrita şi este adjuvant în tratamentul congestiei pulmonare.

19. Ceaiul de brusture
Curăţă sângele, stimulează ficatul, reglează glicemia, are proprietăţi anti inflamatorii şi antioxidante.

20. Ceaiul de rozmarin
Susţine o circulaţie sanguină adecvată, stimulează ficatul, diminuează durerile articulare şi le înlătură pe cele de cap, alină simptomele de răceală.

21. Ceaiul de salvie
Calmează stările nervoase, îmbunătăţeşte digestia şi contribuie la ameliorarea stărilor de congestie pulmonara şi tuse.

22. Ceaiul de valeriană
Are calităţi relaxante şi înlătură insomniile, contribuie la calmarea crampelor stomacale. Are efect relaxant.

23. Ceaiul de zmeură
Este recomandat în caz de diaree, menstruaţie. Este bogat în vitamine şi minerale, este şi un bun antioxidant.

24. Ceaiul de frunze de păpădie
Imbunătăţeşte capacitatea unei persoane de a vedea în semi întuneric. Conţine mai mult beta caroten decât morcovii. Este un bun detoxifiant şi protejează distrugerea celulelor, contribuind la vindecarea cicatricilor. Are un gust puternic, intens şi amar, de aceea se recomanda îndulcirea ceaiului înainte de a se consuma. Frunzele conţin fier,  potasiu, fosfor, calciu, magneziu şi zinc, precum şi vitaminele B1, B2, B5, B6, B12, C, D, E şi P.

25. Ceaiul de trifoi roşu
Este utilizat când apar simptomele menopauzei, cancer, astm bronşic, psoriazis, eczeme. Foarte important! Nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate sau care alăptează.

26. Ceaiul de cimbru
Imbunătăţeşte sistemul imunitar, calmează durerile de gât şi tusea. Are şi rol antiseptic.

27. Ceaiul de patrunjel
Este un bun diuretic şi ajută la buna funcţionare a rinichilor.

28. Ceaiul de frunze de capsun
Scade intensitatea durerilor de stomac, ajută la ameliorarea simptomelor provocate de artrită şi alte boli reumatice.

29. Ceaiul de fenicul
Este utilizat ca adjuvant digestiv şi pentru a diminua simptomele tractului respirator superior.

30. Ceaiul de viţă de vie tropicală
Oferă energie şi contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.

Cultura ceaiului are o vechime de aproape cinci mii de ani şi, deşi istoria ei a fost studiată temeinic, au rămas totuşi multe lacune. Încă mai este disputată problema ţării de origine a ceaiului. Mult timp s-a crezut că este China, dar s–au descoperit rămăşiţele foarte vechi ale unor plante de ceai într-una dintre provinciile Indiei, fapt ce a pus sub semnul întrebării preeminenţa Chinei. Există şi varianta care plasează pe primul loc, din punct de vedere diacronic, Vietnamul, de unde ceaiul ar fi pătruns mai apoi în China. Una din legendele care explică originea ceaiului datează din timpul dinastiei Tang. Legenda atribuie răspândirea ceaiului unui călugăr budist care petrecuse zile şi nopţi în rugăciuni şi meditaţii, până când într-o noapte a încălcat jurământul. Când s-a trezit şi a fost cuprins de mustrări de conştiinţă, şi-a tăiat pleoapele din cauză că l-au trădat, iar după ce acestea au căzut pe pământ din ele a crescut un arbust de ceai. Din frunzele lui, călugărul a preparat băutura care îi conferea o voiciune uimitoare. Interesant de menţionat este faptul că în limba chineză atât cuvântul care înseamnă ”ceai”, cât şi ”voiciune, robusteţe” sunt redate prin aceeaşi hieroglifă. În ceea ce priveşte cuvântul care denumeşte planta respectivă, originea lui este chinezească: ”cea” înseamnă în limba chineză ”frunză tânără”.